astrofoto.ro

De ceva vreme de cand am inceput sa scriu rubrica de astronomie a revistei Descopera, nu trece zi fara sa fiu intrebat despre influenta astrelor asupra vietii cotidiene. „Ce-ti mai fac stelele? Ce-ai mai citit in ele? Ce efect are cutare planeta asupra zodiei mele?“ sunt intrebarile clasice la care lumea crede ca poate primi raspuns de la mine. Ei bine, tuturor le raspund ca nu ma ocup cu horoscopul, dar in urmatoarea zi, despre care inclin sa cred ca prezinta o alta „astrograma“, intrebarile curg in aceeasi directie. Eliade spunea ca astrologia e un act de credinta, facand referire la versetul „Faca-se Voia Ta, precum in Cer asa si pre Pamant“. Sunt ferm convins ca Dumnezeu nu are timp sa arbitreze meciurile Stelei, asa cum si-ar dori domnul Becali… Dar are El timp oare sa aranjeze fiecare planetoid, fiecare fir de praf cosmic si fiecare explozie stelara pentru a rezona cu sufletul unui biet pamantean? Fara prejudecata, va propun sa ne aplecam putin peste timp si spatiu pentru a vedea ce leaga si, mai ales, ce desparte astronomia de astrologie.

Cand a inceput totul…

Aproape toate popoarele antice au lasat posteritatii indicii si chiar ample lucrari asupra miscarii corpurilor de pe bolta ce reasca. Sigur, au fost avantajate zonele populate de la tropice. Aici conditiile erau prielnice studierii cerului, intrucat clima este mai blanda, iar cerul e mai tot timpul senin. Astfel, caldeenii si mai apoi babilo nienii si asirienii, chinezii, indienii, persii, egiptenii si grecii au creat premisele descifrarii misterelor cerului. Probabil ca si popoarele de pe teritoriul Mexicului si Peru-ului de astazi au atins intrucatva nivelul cunostintelor din Orientul Apropiat si Indepartat. Activitatile intelectuale si gandirea rationala se bazeaza pe acumularea de experienta, pe comparatii, clasificari si, desigur, pe transmiterea informatiei catre generatiile urmatoare. Principiul cheie al ratiunii este relatia dintre cauza si efect. Fara acest principiu de baza, astronomia din Antichitate nu si-ar fi gasit rostul. Omul primitiv, spre exemplu, trebuia sa stie cate rasarituri de Soare trebuie sa mai astepte pana la urmatoarea Luna Plina, pentru a se putea duce noaptea la pescuit sau la vanatoare. Astfel, evenimentele din viata de zi cu zi au fost asociate cu fenomenele ceresti. Caldeenii, primii astrologi si primii astronomi responsabili, se pare, cu impartirea cerului in 12 zone egale, numite zodii, caldeenii au avut o contributie majora la dezvoltarea stiintei astronomiei. Desi, pana in urma cu nici un secol, credeam ca vechii greci au fost pionierii artelor, literaturii si stiintelor, arheologii au aratat ca acestia au mostenit aproape toate cu nostintele de la egipteni, babilonieni si asirieni. Cei mai vechi babilonieni, caldeenii, isi dedicau timpul studiului filosofiei si astronomiei, religiei si astrologiei. Ei credeau ca lumea in care traim este vesnica, fara inceput si sfarsit.

Credeau de asemenea ca toate lucrurile sunt rezultatul vointei divine, iar corpurile de pe bolta cereasca nu se misca la intamplare si nici din proprie initiativa, ci din aceeasi vointa a zeilor. Erau convinsi si ca, din cand in cand, zeii le transmit prin intermediul astrilor mesa je demne de luat in seama pentru buna desfasurare a activitatilor sociale si politice. Fragmente ale unor manuscrise pastrate la Nineveh arata ca hartile ceresti indicau inca de pe atunci, de prin secolele VII-VI i.Hr., constelatiile, boteza te cu nume care au rezistat pana astazi, si ca semnele zodiacale erau folosite pentru determinarea traseului pe bolta cereasca al Soarelui, Lunii si al celor cinci planete cunoscute: Mercur, Venus, Marte, Jupiter si Saturn. In buna masura, anticii erau indreptatiti sa creada ca „cerul“ le influenteaza activitatile.

Anotimpurile sunt rezultatul inclinarii axei de rotatie a Pamantului. Din perspectiva bidimensionala, acest fapt se traduce prin altitudinea mai mare sau mai mica a Soarelui la amiaza. Cand Soarele se afla, in jurul pranzului, foarte sus pe cer, inseamna ca e vara, daca este foarte jos, e iarna. Tot schimbarea anotimpurilor a dus si la asocierea fenomenelor ceresti cu vremea recoltelor. Egiptenii credeau ca, la prima aparitie pe cerul de dimineata a lui Sirius, steaua cea mai stralucitoare de pe cer, Nilul incepe sa-si unfle apele. Desi istoria politica a Egiptului a fost framantata si complicata, baza economica era simpla: revarsarea Nilului, care furniza apa necesara ogoarelor si asigura fertilizarea acestora prin malul depus pe ele. Cum putem judeca oare credintele antice in raport cu aceste evidente?

An de an, anumite evenimente se repetau si cel mai bine puteau fi anticipate si acompaniate de pozitia astrelor. Pana la descoperirea „cauzei“ anotimpurilor, a revarsarii Nilului, a razboaielor, bolilor si molimelor, nu a mai fost decat un pas. Responsabile cu victoriile si recoltele erau astrele. Responsabile cu razboaiele si dezastrele erau tot astrele. Se nastea astfel prima etapa a astronomiei, care poate fi asociata, fara a gresi, cu astrologia. Sigur ca, daca astrele influentau razboaiele, cu siguranta ii influentau si pe razboinici si, in aceeasi masura, pe cei care ramaneau acasa, cu treburile domestice. La inceputuri, numai initiatii, asa numitii preoti-astronomi, erau in masura sa prezica viitorul. Ei aveau mare trecere pe langa conducatorii vremii. Se pare ca primul care a pus piciorul in prag, aruncand in tenebrele istoriei „stiinta prezicerii in stele“, a fost Ludovic al XIV-lea care, desi purta un nume astral, Regele Soare, i-a indepartat pe cei patru astrologi de la palat, exemplul lui fiind preluat ulterior de toate curtile regale europene.

Astrologie in portii zilnice.

In zilele noastre, astrologia, de fapt horoscopul, a devenit bun de consum zilnic.

Mai intai radioul, apoi televiziunea au recladit mitul oamenilor care pot citi in stele. Este adevarat, atunci cand marii conducatori ai lumii contemporane au propriul astrolog, e usor de inteles de ce tot poporul imbratiseaza aceasta forma de ghicire a viitorului. Hitler, Ronald Reagan, François Mitterrand, Boris Eltin si regele Husein al Iordaniei se numara printre cei care au apelat la astrologi pentru luarea deciziilor importante. Este rau? Este bine? Va supun atentiei un singur aspect, cu care eu ii intampin pe toti cei care imi solicita „astrograma“. Zodia unei persoane se determina pe baza pozitiei Soarelui pe bolta cereas ca in momentul nasterii. Caldeenii au impartit cerul in 12 zone, iar de-a lungul traseului Soarelui au asezat 12 constelatii speciale, numite zodii sau semne zodiacale. In urma cu peste 2.000 de ani, de cand dateaza aceasta inventie, cineva nascut, sa zicem, pe 10 iulie, in zodia Racului (Cancer), ar fi avut Soarele pozitionat cum i-ar fi prezis astrologul, in semnul Rac. In zilele noastre, astrologul ne spune ca, pentru data mai sus-amintita, suntem nascuti tot in zodia Rac, dar corespondenta pe cer nu mai exista. Soarele, la 10 iulie, este pozitionat fix in mijlocul constelatiei Gemeni. Cum se poate una ca asta? Raspunsul vine de la stiinta astronomiei: din cauza precesiei echinoctiilor. Daca nu ma credeti, intrebati-va astrologul in ce zodie sunteti de fapt. Sau, mai bine, instalati-va pe computer un soft gratis de astronomie, care sa va spuna in ce constelatie se afla Soarele in ziua voastra de nastere. In majoritatea cazurilor, Soarele se gaseste cu o zodie inaintea zodiei in care credeti ca sunteti nascuti. Nu sunt foarte sigur de influenta astrilor asupra omului, insa sunt convins ca, in doar cateva sute de ani, omul va influenta astrii folosindu-le resursele. Abia atunci as vrea sa vad cum arata astrograma. Sau va fi o… humanograma?

Cer senin!