Vanare de eclipsa
Monday, January 25th, 2010
La sfarsitul lunii martie, DESCOPERA a trimis in Turcia o echipa de fotoreporteri care a avut misiunea de a „captura“ eclipsa totala de Soare a Bizantului. Catalin Beldea si Bogdan Nastase ne povestesc cum s-a oprit timpul aproape 4 minute si cum a rasarit Soarele de doua ori in 29 martie 2006. La 6 zile dupa memorabila eclipsa totala din august 1999, un cutremur devastator a curmat vietile a 17.000 de oameni in nord-vestul Turciei. 2006. Anul unei noi eclipse pe teritoriul Turciei. Gripa aviara loveste pe neasteptate, iar turismul turcesc inregistreaza o cadere brusca. 24 martie 2006. Cu 5 zile inaintea eclipsei, locuitorii provinciei Tokat, unde in urma cu 7 ani s-a produs cutremurul, aleg sa doarma sub cerul liber, impasibili la argumentele specialistilor, care le spun ca nu exista legaturi intre seism si eclipsa de Soare. Pentru noi, singurul pericol il reprezentau norii. Si traficul din Istanbul, dar asta urma sa sesizam mai tarziu…
Bucurestenii care au vazut eclipsa totala din 1999 isi aduc cu siguranta aminte ca norii au fost foarte aproape de a ne lipsi de cel mai mare spectacol pe care natura il pune in scena din vreme in vreme. Iar acum nu asteptam evenimentul pe o banca in parc, tinand de mana vreo domnisoara pe care am fi putut-o cuceri mai usor in amurgul de la amiaza… Acum, plecam in cautarea eclipsei. Trebuia sa traversam Bulgaria, Istanbulul si podisul Anatoliei pentru a gasi un loc de observatie in fasia ingusta a totalitatii, undeva langa Antalya. Caram un echipament de 300 de kg, intr-o expeditie ce urma sa dureze 7 zile si insuma 4.000 de km. Toate astea pentru 3 minute de glorie! Plecam pe 25 martie, dimineata la 5 fix. Vama bulgara ni se pare un bastion greu de cucerit, desi suntem inarmati cu tunuri de 150 de mm (tunurile noastre sunt, de fapt, telescoape si lunete cu care urmeaza sa „tragem“ eclipsa). Il cucerim rapid si ne grabim sa traversam Bulgaria. Grabit nu e un cuvant tocmai potrivit pentru drumurile bulgaresti. Gropile te invita sa le treci pragul, Balcanii sunt destul de aprigi la urcus, iar indicatoarele, daca reusesti sa le vezi, trebuie descifrate pana la ultimul caracter chirilic. Intram in Istanbul pe inserat.
Imaginea orasului imi aduce aminte de expresia cel mai des intalnita la orele de istorie: „turci cata frunza si iarba“. Mii de masini, manate de soferi grabiti, se ingramadesc intr-un labirint de strazi si stradute ce par sa duca in buricul Stambulului. Decidem sa innoptam in singurul oras din lume construit pe doua continente. A doua zi, suntem pe drumul spre Antalya. Peisajul arid nu provoaca teleobiectivele noastre sa caute focusul. Stancile se inghesuie una in alta ca sa formeze cate un masiv, iar arbustii, ca firele din barba unui adolescent, cu greu mijesc din obrazul muntelui. Ajungem in miez de noapte la Side, 70 de km est de Antalya. Vom vana eclipsa de aici. O zi ne-a trebuit ca sa stabilim locul propice pentru instalarea instrumentelor; o alta am folosit-o pentru testarea lor.
29 martie. Ziua eclipsei. E 5 si un sfert dimineata, iar noi ne aflam pe malul Mediteranei, in asteptarea miracolului. Suntem primii. Desi ne aflam la mare, Soarele isi face aparit ia nu din spatele valurilor, cum ne-am fi asteptat, ci de dupa crenelurile muntoase aflate la 20 de km de tarm. Nici nu apucam sa asezam telescoapele, ca Soarele s-a si ridicat „de-o sulita“, iar turistii misuna in jurul nostru carand trepiede si aparate foto pentru a imortaliza totul. Singurii vorbitori de limba turca par a fi cativa jandarmi care patruleaza in zona. Restul sunt turisti straini, veniti sa asiste la eveniment. A trecut mai bine de o ora de cand Luna musca din Soare. Mai sunt cateva minute si intunericul va pune stapanire peste zi. Vantul se inteteste, iar temperatura coboara brusc cu vreo 10 grade. 3-2-1. Gata! Coroana solara izbucneste din spatele Lunii in aplauzele multimii mute de admiratie.
Cine isi putea inchipui ca un joc „de-a v-ati ascunselea“ poate aduce laolalta un milion de oameni? Cine-si putea imagina ca putem avea Soarele si Luna in acelasi timp pe cer fara ca vreunul/vreuna sa lumineze? Brusc, cateva raze se ivesc la marginea Lunii. „Inelul cu diamant“ ne rapeste ultima clipa de magie. Luminile se aprind, iar cortina cade peste cel mai frumos spectacol din lume.